OSTEOPOROZA este o boală a scheletului, care prin scăderea densității minerale osoase sau prin modificări ale microarhitecturii osoase duce la un risc crescut de fractură. În mod normal osul atinge densitatea minerală maximală în jurul vârstei de 20 de ani, acesta depinzând de factori genetici, hormonali, boli asociate și de stilul de viată (sedentarism, fumat, consum de alcool, obiceiuri alimentare). Densitatea minerală se menține în mod normal în platou până în jurul vârste de 35 de ani, după care începe un declin ușor, dar constant, declin care se accentueză după menopauză la femei.
Osul este un organ care se reînoieste continuu prin procesul de remodelare osoasă, proces în care sunt implicate osteoblastele (celule responsabile de osteoformare) și osteoclastele (celule responsabile de osteoresorbție). Un bun echilibru între cele două procese (osteoformare și osteoresorbție) menține densitatea osoasă în limite normale.
Clasificarea osteoporozei în primară (postmenopauză și de involuție ) si secunară ( determinată de boli sau situații nefiziologice) este foarte importantă din punct de vedere al conduitei terapeutice.
Osteoporoza primară, datorată înainării în vârstă(la ambele sexe) și instalării menopauzei (la femei) nu are simptomatologie proprie, putând fi ignorată de pacient până la apariția complicațiilor: tasări sau/și fracturi vertebrale, fracturi de șold sau alte fracturi cauzate de traumatisme minime.
Diagnosticul osteoporozei se face prin investigații specifice:
- densitometria ultasonică – cea mai rapidă, ieftină și neiradiantă metodă, folosită pe scară largă pentru diagnostic. Este însă și ce mai puțin precisă.
- DEXA – absorțiometria duală -este metoda standard, în baza căreia se pune diagnosticul de osteoporpoză. Aceasta masoară densitatea minerală osoasă folosind o doză redusă de raze X determinând doua scoruri : scrore T și score Z. OMS (organizașia mondială a sănătății) defineste osteoporoza pornind de la scor T mai mic sau egal cu -2,5. Un score T cuprins între -1,5 și -2,5 reprezină o situație de scădere moderată a densității osoase, stadiun premergător osteoporozei, numit osteopenie și care beneficia de un tratament de prevenție a instalării osteoporozei.
- tomografia computerizată cantitativă – metodă scumpă, nu se folosește în practica curentă datorită costurilor ridicate.
La investigațiile specifice pentru diagnostic se adaugă un bilanț biologic:
- hemoleucograma
- calciul total și calciul ionic în sânge
- calciuria pe 24h
- magneziemie
- fosfataza alcalină
- 25 hidroxi vitamina D
- beta CrossLaps – marker stabil și specific al resorbției osoase
- creatinină
Se insistă de asemenea pentru introducerea în practica curentă a algoritmului FRAX care face o evaluare a riscului de fractură la 10 ani pornind de la următorii parametri: vârstă, sex, greutate, înălțime, existența unei fracturi în antecedentele pesonale sau familiale (părinți), tratamentul cu glucocorticoizi, fumatul, consumul de alcool și, opțional, scorul T obținut prin DEXA.
Densitatea minerală osoasă este sub influența hormonilor sexuali (estrogeni la femei), efortul fizic, cantitatea de vitamină D activă biologic cu consecințe asupra capacității organismului de a folosi Ca, stări fiziologice consumatoare de calciu (sarcini multiple, alăptare îndelungată), hormoni corticoizi, parathormon.
Datorită complicațiilor care pot duce la invaliditate sau la scăderea calității vieții, osteoporoza trebuie diagnosticată precoce, consultațiile periodice după instalarea menopauzei pentru efectuarea DEXA intând pe bună dreptate în practica curentă. Instituirea tratamentului preventiv și a monitorizării densității minerale osoase în perimenopauză, sunt benefice pentru paciete și pot preveni apariția complicațiilor.
Terapia de prevenție se introduce în stadiul de osteopenie și constă în aport suplimentar de Vitamina D3 (1200 u/zi), de Calciu (800mg/zi) și de Magneziu . Pacientelor intrate de curând la menopauză li se poate adăuga tratament hormonal de substituție cu estrogeni în cazul în care nu există contraindicații determinate de boli asociate.
Terapia osteoporozei deja instalate adaugă la aportul de vit D și de Ca medicația specifică acestei boli, medicație aparținând uneia din următoarele clase medicamentoase:
- bifosfonați
- modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen (raloxifen)
- anticorpi monoclonali care inhibă RANK ligant (denosumab)
- parathormon recombinat – teriparatid
Pacientele trbuie educate să facă exerciții fizice zilnic ( în plus față de ”treabă prin casă”) și să prevină situațiile care prezintă risc crescut de cădere.
OSTEOPOROZA secondară, care nu mai ține de vârsta pacienților se datorează cel mai adesea:
- tratamentului îndelungat cu corticoizi
- hipogonadismului masculin sau feminin (de altă cauză decât menopauza)
- sindromul Cushing
- hipertiroidism sau hipotiroidism
- hiperparatiroidism primar, secundar sau terțiar
- DZ tip I
- deficitul de GH (hormon de creștere)
- boli inflamatorii ale intestinului
- poliartrita reumatoidă
La evaluarea biologică se adaugă investigațiile specifice bolii care este suspicionată clinic. La tratament se adaugă tratamentul cauzei sau înlăturarea tratamentului care a provocat osteoporoza, dacă este posibil.