Obezitatea, diferite boli cronice sau pur și simplu apariția unei stări de oboseală aduc în prim plan discuția despre modificată pe termen scurt, ci despre o modificare a stilului de viață. Ori tocmai despre acest lucru aș vrea să vobesc azi. De ani de zile văd în consultație persoane care au ținut diverse regimuri alimentare, în general pentru a slăbi și care ulterior au luat la loc în greutate, de obicei ajungând la o greutate superioară greutății de plecare. Cei care au slăbit ținând diete echilibrate sau altfel spus, au slăbit fără să elimine din alimentație categorii de alimente , ci numai prin scăderea cantităților, schimbarea modului de pregătire și evitarea anumitor asocieri, sesizează că pe perioada dietei s-au simțit mai bine, mai plini de energie. Cu toate acestea majoritea renunță în momentul în care își ating ținta de greutate și revin la obiceiurile alimentare anterioare. Ori esența începerii unei diete ar trebui să fie tocmai încercarea de a modifica definitiv niște greșeli deprinse de-a lungul vieții și de transformare a perioadei de dietă într-o perioadă de reînvățare și de autocunoaștere a nevoilor reale ale propriului corp. Deși devenit aproape un clișeu ”schimbarea stilului de viață” este de fapt singura opțiune pentru obținerea și menținerea unei greutăți normale sau pentru eliminarea factorilor de apariție și de evoluție a unor boli cronice.Poziționarea psihologică față de începerea unui nou stil de viață este foarte importantă. Alegerea motivației pentru care dorim să facem aceste modificări în stilul de viață este foarte importantă. Nu trebuie pornit de la ideea că dieta este despre înfomentare sau despre privare. În începerea unei diete de slăbire, de prevenire sau ca parte a tratamentului unor boli cronice trebuie pornit de la ideea că alimentația trebuie adaptată nevoilor reale ale organismului în nutrienți, vitamine și minerale însoțită de o activitate psihică și fizică suficientă pentru menținerea în tonus a corpului în integralitatea lui.
Este ușor de observat câte paradoxuri persistă în mentalul colectiv vis avis de alimentație, în ciuda nenumăratelor dovezi științifice legate de relația directă înte obezitate și apariția sau progresia multor boli cronice care afectează populația într-o manieră endemică: diabet, boli cardio vasculare, cancer. Dacă deschizi televizorul vei primi pe lângă îndemnul de a consuma cu moderație sare, zahăr și grăsimi și un calup publicitar consistent cu reclame la diferite ciocolate, cips-uri, băuturi răcoritoare cu un conținut absolut exagerat de zahăr. Bineînțeles că cel mai adesea aceste clipuri publicitare sunt plasate în timpul programelor de desene animate sau ale unor emisiuni dedicate copiilor și adolescenților. Pe facebook este imposibil să nu dai zilnic peste zeci dealimentație. Aproape că nu există prezentare la medic sau chiar discuție amicală în care să nu fie vorba
, vis a vis de aceste stări , despre o dietă. Dar, cu toate că această discuție este pe buzele tuturor, toată lumea înțelegând importanța unei alimentații echilibrate și adaptate stării fizice a fiecăruia, aproape nimeni nu vrea să accepte că nu este vorba despre o alimentație
farfurii de mâncare îmbietoare pozate și postate de cei ce urmează să le mănânce. La toate evenimentele importante din viața fiecăruia dintre noi meniul este principala preocupare o organizatorilor, iar candy-barul de bon ton, oferind posibilitatea consumării dulciurilor în loc de masă sau intercalat printre toate felurile de măcare. Și uite așa,din mici imagini nevinovate pe care le creem sau le acceptăm zilnic, ne condiționăm creierul să asocieze binele și fericirea cu consumul anumitor alimente, în special al dulciurilor. În mod automat în momentele de stress, anxietate sau depresie subconștientul ne va conduce spre consumul necontrolat de dulciuri sau alte alimente în exces, în speranța de a readuce starea de bine.
De fapt asistăm aproape impasibili la răspândirea unuia dintre cele mai periculoase vicii: măncatul în exces, de poftă, înlocuind ușor, ușor alimentația clasică, diversificată, servită la intervale regulate, ritmate de nevoile fiziologice. Ignorăm semnalele de alarmă venite dinspre comunitatea medicală și am în minte când scriu asta mesajul Domnului Prof. Hâncu care publica de curând un articol în care avertiza ”mâncatul în exces omoară mai mulți oameni decât tutunul și alcoolul”. Ori, dacâ împotriva fumatului sau alcoolismului sunt luate ”căteva” măsuri, consumul de dulciuri și condiționarea de acestea este întreținută la toate nivelurile, chiar și de familie.
În momentul în care, confruntați cu o greutate corporală pe care o percep ca nesatisfăcătoare estetic sau dăunătoare pentru sănătate sau cu o boală a cărei tratament include și o anumită dietă, majoritatea persoanelor percep acest lucru ca pe o nenorocire, ba chiar mai mare decăt impunerea renunțatlui la fumat. Insist asupra acestui aspect pentru că mi se pare foarte relevant în a estima în cât de mare măsură suntem supuși mentalității colective și cât de mari implicații are in conduita noastră ulterioară. Dacă impunerea de către medic a renunțatului la fumat va întruni probabil un consens in anturaj și familie, fiind considerată, la limită, un beneficiu pentru pacient, impunerea unei diete, mai ales ”pe viață”, va fi percepută ca ceva foarte greu de acceptat, de realizat și nu va fi perceput ca un beneficiu, în sensul în care revenirea la un regim alimentar sănătos este la fel de importantă ca și lăsatul de fumat. Suportul anturajului cred că este decisiv în aderarea personelor la un regim alimentar sănătos și mai ales în rata foarte mare de recădere spre obiceiurile anterioare. Anturajul va avea mereu reacția „nu fă asta„ , ”o să regreți” la încercarea de a-ți reaprinde o țigară după un interval de abstinență, dar va reacționa cu ”ia o gură, că nu este sfârțitul pământului” la servitul tortului la o onomastică. De aceea o componentă importantă a implementării unui program de schimbare a stilului de viață trebuie să o constituie și informarea persuasivă a anturajului asupra beneficiilor asupra sănătații persoanei care începe o dietă a respectării regulilor pe o perioadă suficient de lungă pentru a putea fi cosiderat că a devenit o nouă normalitate. Majoritatea clinicilor medicale specializate oferă un suport în monitorizarea dietei de până la 4 ani.
Hotărârea unei persoane de a începe o dietă poate să îi aparțină și prezentarea la medic sau nutriționist să fie din proprie inițiativă, poate fi recomandată din cauza unei eredități încărcate întro anumită patologie având ca factor favorizant obezitatea sau consumul exagerat a anumitor categorii de alimente sau la descorerirea unei patologii a cărei evoluție este dependentă de evoluția greutății corporeale și de alimentație, în ultimele două cazuri începerea dietei fiind la recomandarea unui medic. Acest aspect este extem de important pentru că are o mare pondere în stabilirea MOTIVAȚIEI. Dacă motivul începerii unei diete este participarea la un eveniment monden, acesta trebuie să fie corectat de la primele înâlniri. Motivația trebuie să fie legată în primul rând de sănătate, de riscul apariției sau evoluției unor boli, de crearea unor obiceiuri sănătoase pentru copii sau nepoți. Este o etapă hotărâtoare pentru tot restul programului și ține de experiența practicianului în a sesiza dacă este nevoie de un suport psihologic sau dacă pacientul poate sau are resursele psihologice pentru a găsi și menține această motivație pe termen lung. Este momentul pentru a introduce în discuție riscurile suplimentare aduse de dietele succesive, întrerupte de periode în care se revine la obiceiurile anterioare, producând variații mari de greutate în ambele sensuri cu reducerea progresivă a cheltuielilor energetice pentru metabolismul bazal și schimbarea raportului între masa grasă și masa musculară, apariția treptată a unei rezistențe a corpului la scăderea în greutate (sindromul YO-YO).
Dieta în accepțiunea actuală nu este o soluție și nu este o opțiune. Înaintea consultației propriu – zise în care vor trebui identificate eventualele cauze metabolice sau endocrinologice care favorizează obezitatea sau condițiile patologice care impun schimbarea alimentației trebuie să existe una sau mai multe sedințe medicale și/sau psihologice care să favorizeze aderarea pacientului la un program de schimbare a stilului de viață care să ducă la scăderea riscului de boală și la creșterea speranței de viață. În unele situații, în funcție de rezultatul acestor evaluări preliminare, este mai bună păstrarea situației de facto . Este de multe ori frustant chiar pentru medicul nutriționist să observe rezistența la schimbarea propusă, susținută cu argumente care încă sunt considerate zicale pline de înțelepciune (grasă și frumoasă). Până la luarea în considerație a nutriției ca strategie de prevenire a bolilor cronice cu mortalitate mare în măcar aceeași măsură ca lupta împotriva fumatului, schimbarea stilului de viață rămâne o problemă individuală, în cele mai multe cazuri o luptă pe care cei mai mulți o pierd sau o duc fără încetare periode mult mai lungi decît ar fi necesar și cu rezultate modeste.
Schimbarea stilului de viață presupune luarea unei hotărâri de renunțare DEFINIVĂ la vechile obiceiuri alimentare și de activitate fizică cotidiană, presupune multă voință și disciplină, dar în niciun caz privare de alimente, înfometare sau activități fizice neplăcute. Trebuie stabilite scopul și mijloacele pentru atingerea acestuia, avînd mereu în minte că ceea ce vom face va fi pentru sănătate, sănătate care ne va susține în permanență forma fizică și psihică maximală, stare care se va răsfrânge asupra familiei și grupului nostru.
Despre pașii următori….. va urma!