Sânul este organul a cărui dezvoltare începe odată cu debutul pubertății, creșterea lui până la forma matură fiind sub controlul mai multor hormoni, în special al hormonilor sexuali feminini: estrogenul și progesteronul. Prolactina, corticoizii, TSH-ul, ACTH-ul , influențează la rândul lor dezvoltarea sânului, dezvoltare care se încheie în jurul vârstei de 30 de ani. La vârsta adultă sânul este organizat ca un arbore galactoforic, compus din 15- 20 de lobi (pentru fiecare există un canal galacofor care se deschide la divelul mamelonului), fiecare lob fiind format dintr-un număr variabil de lobuli și canale. În jurul acestora se găsește țesut conjunctiv de susținere. Întreg corpul glandei mamare este cuprins în țesut adipos și susținut de ligamente conjunctive, ligamentele Cooper, care traversează țesutul gras, legând țesutul de susținere al lobilor de fascia prepectorală și de piele.
Sânul normal este, în funcție de proporția componentelor (glandulară, conjunctivă și adipoasă) ce îl alcătuiesc, foarte variabil ca și consistență la palpare. Sânii în care predomină țesutul adipos vor avea o consistență mai moale comparativ cu sânii în care predomină țesutul glandular și conjunctiv, care vor avea o consistență fermă. În general există mai puțin țesut glandular în cadranele interne ale sânului față de cele externe, sânul fiind prin consecință mai ferm în cadranele externe. În cazul mastopatiilor consistența sânilor se poate schimba din suplă și fermă în granulară sau fin granulară.
CANCERUL DE SÂN
este cel mai frecvent cancer la femeie, cu o incidență în creștere în ultimele decenii, de unde importanța diagnosticului precoce. Multe state au pus la punct strategii naționale de depistare precoce care presupun pe de o parte screening-ul populațional prin efectuarea unei mamografii digitale bilaterale la unul sau doi ani începând de la o anumită vârstă ( variază de la 35 la 45 de ani în funcție de țară) însoțit de metode de educare în masă a femeilor pentru automonitorizare și recunoașterea simptomelor și semnelor care trebuie să le facă să se prezinte deîndată la medic. Automonitorizarea se face prin autopalpare și examinarea sânilor în oglindă odată pe lună, în afara perioadei menstruale.
AUTOPALPAREA
se poate face în pat, în picioare în fața oglinzii sau la duș. Pentru examinarea fiecărui sân se ridică mâna corespunzătoare și se așează după cap. Cu mâna rămasă liberă se examinează, cu buricele degetelor întinse și lipite, fiecare din cele 4 cadrane ale sânului (supero extern, superointern, inferoextern, inferointern), presând ușor, dar ferm zona inspectată. Mișcările pe care le faci, pentru a nu rata nici-o zonă, sunt cocentrice, apoi radiale (dinspre mamelon spre baza sânului) și de sus în jos. Se comprimă mamelonul pentru a verifica existența unei secreții. Trebuie examinată și zona axilară corespunzătoare.
Modificările care trebuie să atragă atenția:
- palparea unui nodul sau creșterea volumului unui nodul cunoscut
- umflături
- schimbarea aspectului pielii pe o suprafață mai mare sau chiar foarte mică: îngroșare, rigiditate, aderență la țesuturile subiacente, aspect de coajă de portocală.
- schimbarea formei sau a volumului unui sân
- secreții mamare: lichid clar apos, lichid purulent alb, gălbui, verde; sânge.
- depistarea unui nodul axilar.
Orice anomalie observată la nivelul sânului trebuie să determine o consultație la medic. Investigarea sânului în scopul determinării unui diagnostic poate cuprinde:
- anamneza- stabilirea factorilor de risc,existența altor simptome în trecut, amănunte legate de momentul apariției anomaliei care a determinat consultația.
- examen clinic amănunțit al sânilor și zonelor axilare: inspecție, palpare, compresia mamelonului
- ecografia in mod 2D, Doppler, Elastografie
- mamografie bilaterală față și profil, cu clișee de marire a zonelor care ridică suspiciune
- galactografie cu substanță de contrast când există o scurgere mamară
- RMN cu substanță de contrast
- analiză pe lamă a secreției mamare
- analize biologice: prolactină, CA 15-3
- puncție bipsie pentru diagnosticul de certitudine – examen histopatologic și imunohistochimic al țesutului prelevat.