Stresul oxidativ este unul din procesele fiziopatologice cele mai studiate și mai incriminate în procesul de îmbătrânire. Există chiar teoria că îmbătrânirea , asociată cu scădere capacităților funcționale, se datorează acumulării defectelor moleculare induse de oxidare. Chiar dacă, cu timpul, multiple alte mecanisme s-au dovedit implicate în procesul de îmbătrânire, stresul oxidativ rămâne o țintă privilegiată în căutarea de soluții pentru creșterea speranței de viață și a încetinirii procesului de îmbătrânire.
Ce este oxidarea și cum se face că oxigenul, o substanță indispensabilă vieții, poate deveni un pericol pentru organism?
Oxigenul este o substanță cu potențial toxic și este folosit de celulele aerobe pentru supraviețuire. Fenomenul toxicității oxigenului, numit și ”paradoxul oxigenului” este inerent structurii acestuia. Molecula de oxigen este un biradical care prin adiționarea secvențială a unui singur electron generează molecula parțial redusă O-2, H2O2 și OH, care prin reacții rapide, pot genera un șir de metaboliți reactivi: radicalii liberi (RL). Aceștia generează deteriorări oxidative extinse macromoleculelor din componența celulelor, afectând funcționarea acestora.
Aceste deteriorări se manifestă ca: peroxidarea lanțurilor de acizi grași polinesaturați membranari, modificări ADN, carboxilarea proteinelor sau pierderea sulfhidrării acestora. Aceste modificări generează la rândul lor inactivări enzimatice și schimbarea cursului natural al proteolizei.
Aceste procese sunt zilnice și până la un anumit nivel normale. Organismul uman dispune de sisteme de reparare a acestor deteriorări zilnice, grupate sub numele de sisteme de apărare antioxidativă. În funție de factorii externi care pot accelera stresul oxidativ sistemele de apărare sunt fie depășite, fie în timp epuizate, alterările moleculare devenind în timp ireversibile și acumulându-se cu vârsta.
Pornind de la aceste date stiințific demonstrate ca și cauză a fenomenului de îmbătrânire au rezultat o multitudine de studii pentru identificarea unor soluții practice de încetinire a procesului. Acestea vizează pe de o parte scăderea stresului oxidativ în paralel cu creșterea capacității antioxidative a organismului. Deja sunt propuse și accesibile marelui public o multitudine de informații. Nu toate soluțiile propuse întrunesc un consens în ceea ce privește beneficiile pe care le pot genera. Dar să luam pe rând!
În primul rând recomandările pleacă de la factorii favorizanți ai stresului oxidativ și modalitățile prin care aceștia pot fi îndepărtați sau cel puțin reduși.
Alimentația
Foarte multe alimente procesate au fost incriminate în creșterea stresului oxidativ: băuturile carbogazoase, zahărul, grăsimile și prăjelile, alimentele ce conțin aditivi chimici, margarina. O multitudine de diete au fost propuse și au suscitat o multitudine de controverse. Cu toate acestea, există din ce în ce mai multe dovezi în ceea ce privește beneficiile dietei mediteraneene și a restricției calorice în diminuarea stresului oxidativ și a încetinirii procesului de îmbătrânire. Dieta mediteraneeană pune pe primul plan consumul unei cât mai mari varietăți de legume și fructe, consumate zilnic, crude su căt mai puțin procesate termic, a cerealelor integrale, a pestelui, uleiului de măsline. Asocierea dietei mediteraneene cu o restrictie calorică de pănă la 25% față de aportul normal calculat pentru varstă și sex, a fost studiată inițial pe animale de laborator. Rezultatele foarte bune obținute pe monitorizarea parametrilor considerați markeri pentru stesul oxidativ (temperatura corporală și nivelul insulinemiei) au încurajat studierea efectelor restricției calorice la om. În 2006 au fost publicate rezultatele unui studiu (Heilbronn et al 2006) asupra efectelor restricției calorice. Studiul s-a întins pe o periodă de 6 luni și a analizat evoluția biomarkerilor metabolici cum ar fi cheltuiala energetică și stresul oxidativ. Raportul final arată o reducere semnificativă a doi markeri ai longevității, anume, temperatura corporală și secreția rapidă de insulină, după o restricție calorică prelungită. De asemenea s-a constatat o adaptare metabolică individuală la restricția calorică și o reducere a fenomenului de fragmentare ADN, reflectată în mai puține alterări ADN (Heilbronn et al 2006).
Alcoolul
Consumul ocazional de cantități moderate de alcool sau consumul zilnic de cantități mici de alcool slab ( în special vin) nu constituie un element de creștere a stresului oxidativ. În schimb, consumul zilnic de băuturi tari sau sau consumul chiar ocazional de cantități excesive de alcool duc la scăderea mai multor agenți antioxidanți și la un exces de radicali liberi.
Exercițiul fizic
Atât sedentarismul cât și exercițiul fizic foarte intens și neadaptat condiției fizice sunt o sursă de reacții oxidative în exces. Un efort fizic moderat zilnic, adaptat condiției fizice este o bună metodă de detoxifiere prin transpirație.
Dereglarea florei intestinale
Microflora saprofită intestinală este foarte importantă pentru o digestie bună și pentru asigurarea absorției optime a substanțelor antioxidante din alimente. Distrugerea acesteia duce la creșterea reacțiilor oxidative și a acidității mediului intern.
Stress-ul
Stress-ul cronic este un factor favorizant pentru creșterea intensității reacțiilor oxidative și producerea de radicali liberi în exces. Tehnicile de relaxare și de control al stress-ului sunt foarte variate și extrem de benefice pentru diminuarea stresului oxidativ.
Fumatul și Poluarea
Fumatul aciv sau pasiv și poluarea sunt implcate în creșterea radicalilor liberi oxidanți.
EVALUAREA STRESULUI OXIDATIV
Există deja o serie lungă de analize medicale dedicate evaluării strsului oxidativ.
Masurarea activitatii enzimelor implicate in managementul stresului oxidativ
SOD – Superoxid dismutaza
GPX – Glutation peroxidaza
GST – Glutation S Transferaza
GSH – Glutation redus
GSSG – Glutation oxidat
Indicatori ai distrugerii ADN-ului celular – 8-OHdG
Indicatori ai distrugerii structurilor lipidice ale celulei
Vitamine si minerale esentiale si alti factori implicati in mod direct in procese antioxidante
CoQ10 – Ubiquinona
Vitamina E
Vitamina A
Vitamina C
Vitamine si minerale esentiale implicate in mod indirect in procese antioxidante
Vitamina D
Vitamina B1 – tiamina
Vitamina B2 – riboflavina
Vitamina B3 – nicotinamida
Vitamina B6 – piridoxina
Vitamina H / B7 – biotina
Vitamina B9 – acidul folic
Vitamina B12 – cobalamina
Zinc
Seleniu
Mangan
Crom
O multitudine de soluții terapeutice sunt disponibile, de la schimbarea stilului de viață la suplimente de antioxidanți. Este bine ca aceștia din urmă să fie administrați în urma unui control medical și mai ales în funcție de nevoile individuale.