Substituția hormonală în medicina anti aging

 

Tratamentul de substituție hormonală în terapia anti aging s-a impus de la sine odată cu constatarea fără urmă de dubiu a scăderii concetrațiilor multor hormoni în sânge odată cu înaintarea în vârstă.

În afară de scăderea dramatică a hormonilor sexuali feminini odată cu intrarea la menopauză, a cărei simptomatologie este ușor de legat de această cauză , simptomatologia indusă de scăderea altor hormoni este mult mai subtilă, instalându-se progresiv și fiind asimilată de subiecți cu transformări ”normale ”legate de înaintarea în vârstă. Oboseala, insomnia, scăderea libidoului sunt considerate normale odată cu trecerea anilor și puțini știu că sunt legate de scăderea secreției unor hormoni și că pot fi corectate prin terapie de substituție hormonală. Cei mai studiați hormoni legați de procesul de îmbătânire sunt hormonii sexuali feminini ( estrogenul și progesteronul) și masculini (testosteronul), hormonul dr creștere (HGH), melatonina și hormonii suprarenalieni având ca precursor pregnenolonul și DHEA.

Substituția acestor scăderi hormonale are deja în spate o multitudine de studii științifice care crează un cadru de siguranță în ceea ce privește alegerea produselor, persoanele care pot beneficia de aceste tratamente și contraindicațiile lor.

1.Hormonii sexuali feminini  estrogenii și progesteronul. Este de departe cea mai întâlnită situație, întrucât toate femeile știu și sunt interesate de momentul în care intră în meneopauză. Acest moment este însoțit în mod frecvent de o simptomatologie clară (bufeuri de căldură, tulburări de somn, instabilitate psihică, luare în greutate, o îmbătrânire accelerată a pielii). Având deja o istorie de utilizare pe scară largă de peste 50 de ani, este și terapia de substituție cea mai clar precizată cu indicațiile, containdicațiile și riscurile ei, dar și cu beneficiile clare pe calitatea vieții și antiaging.

Cele mai folosite și mai sigure produse de substituție estrogenică sunt cele transdermice cu absorție lentă sau rapidă (timbre, creme și mai nou pufuri lichide cu doză strict determinată). Aceast mod de administrare este cel ce se apropie cel mai mult de modul fiziologic de secreție al acestor hormoni. Se asociază cu administrarea continuă sau intermitentă (10-12 zile pe lună, consecutiv) de progesteron, în funcție de statusul pacientei și de alte afecțiuni existente (fibrom uterin). Această terapie se prescrie numai sub strictă monitorizare medicală ( mamografie anuală, controlul parametrilor metabolici, ex. Pappanicolau anual) și cu respectarea containdicațiilor ( antecedente de cancer mamar sau alt cancer hormonodependent, boli vasculare, dislipidemie necontrolată medicamentos, diabet zaharat necontrolat medicamentos, afecțiuni hapatice ). În cazul în care există containdicații absolute sau complianța pacientei la monitorizare este dificilă se poate recurge la fitoterapie, mai blîndă și complet lipsită de efecte adverse.

2.Hormonul sexual masculin, testosteronul, prezent și în organismul femeilor, înregistrează de asemenea o scădere a concentrațiilor sanguine odată cu înaintarea în vârstă. Această scăderea are însă mari variații individuale, iar simptomatologia este adesea ascunsă de către pacienți, fiind asociată cu sentimente de rușine. Semnele sunt legate de scăderea libidoului ( atât la bărbați , cât și la femei), scăderea performanțelor sexuale, scăderea fertilității. O altă categorie de simptome datorate scăderii testosteronului sunt adesea puse pe seama stressului, oboselii de la muncă și nu sunt discutate cu medicul. Iritabilitatea, pierderea încrederii în sine, tendințele depresive, tulburările de memorie, oboseala, scăderea forței musculare fac parte din tabloul clinic posibil al scăderii secrețieie de testosteron. Odată diagnosticul confirmat prin dozări hormonale substituția se poate face cu produse cu absorție transdermică, care nu sunt degradate la nivel hepatic și astfel rămân active în sânge. Efectele adverse sunt slabe dacă se respectă contraindicațiile ( cancer de prostată, adenom de prostată). Trebuie știut că substituția este un tratament pe termen lung, întreruperea ei ducând la reapariția simptomatologiei. Pacienții trebuie să fie monitorizați medical pe parcursul tratamentului de substituție. În SUA și Italia tratamentul de substituție cu androgeni este frecvent folosit la femei, bineînțeles în doze mai mici, pentru tratarea scăderii libidoului. Substituția hormonală este rezervată cazurilor în care alte metode ( nutriția adecvată, exercițiul fizic, fitoterapia) nu au dat rezultatele așteptate, și cu dozele cele mai mici eficiente.

3.Melatonina este un hormon secretat de glanda pineală ( epifiză) și care are în principal rolul de pregătire a organismului pentru ciclul somn veghe și pentru ciclurile sezoniere. Folosirea lui în insomie , mai ales legată de munca în ture și de decalajele de fus orar la persoanele care călătoresc mult a suscitat mult interes , studierea acestui hormon în ultimul timp aducând în lumină și alte efecte ale acestuia în organism. Melatonina s-a dovedit a fi un puternic antioxidant, eficient în combaterea radicalilor liberi, un agent important în reglarea sistemului endocrin ( în special in reglarea ciclului menstrual), un factor determinant în funcționarea sistemului imunitar. Chiar dacă folosirea lui în multiple afecțiuni nu aconvins încă (reducerea ischemiei cerebrale și cardiace, osteoporoză, anorexie, cancer de sân, sarcoidoză, Alzheimer), rămâne o terapie foarte folosită în combaterea insomniei și a oboselii în tratamentul antiaging. Dozele recomandate sunt între 0,2 și 20 mg/zi la adulți, variind în funcție de motivele medicale pentru care sunt prescrise. Sursele naturale de melatonină sunt uleiul de măsline, vinul, roșiile, coaja strugurilor, cireșele, nucile, dar concentrația de melatonină din acestea este mică.

4.DHEA este un precursor hormonal al androgenilor și estrogenilor proveniți din zona reticulată a corticosuprarenalei. Scăderea lui este asociată cu înaintarea în vârstă, deși există voci care susțin că este provocată de un stress cronic. Concentrațiile maxime se întâlnesc în jurul vârstei de 25 de ani, scăzând apoi treptat și ajungând la 15% din valorile maxime în jurul vârstei de 80 de ani. Relația cu secreția de cortizol este de creștere paralelă în stress-ul acut, în timp ce în stress-ul cronic (definit ca depășind 28 de zile) cortizolul continuă să crească și DHEA scade. Situația hormonală creată de stress-ul cronic predispune la o serie de afecțiuni cronice: infecții prin scăderea sistemului imunitar, cancer, diabet zaharat, alergii, boli autoimune. De asemenea predispune la îmbătrânirea precoce. De aici a rezultat interesul crescut pentru substituția DHEA. Suplimentele folosite pe scară largă au avantajul că sunt lipsite de efecte adverse, dar rezultatele nu sunt întotdeuna la nivelul așteptărilor. Efectele cele mai adesea resimțite sunt reducerea oboselii, creșterea libidoului, diminuarea simptomatologiei legată de menopauză. Beneficiile pentru prevenirea apariției unor afecțiuni cronice rămâne sa fie demonstrat, până la ora actuală studiile pe om au fost făcute pe un număr restrâns de persone și nu sunt concludente.

5.HGH, adică hormonul de creștere, este un alt hormon foarte studiat și deja folosit pentru tratamentul antiaging  în SUA și Canada de mai mulți ani. Valorile acestuia scad cu aproximativ 15% în fiecare decadă de viață după vârsta de 25 de ani și este incriminat în schimbarea proporției între masa musculară și țesutul adipos în compoziția corporală odată cu înaintarea în vârstă. Utilizarea lui este legată exact de acest lucru : tratamentul obezității, creșterea masei musculare și a tonusului muscular. Efecte benefice se înregistrează și asupra stării psihice a pacienților  tratați cu hormon de creștere. Studii foarte recente pun însă sub semnul întrebării siguranța folosirii hormonului de creștere în terapia antiaging și atrag atenția asupra unor posibile efecte secundare. Este foarte important ca substituția cu HGH să se facă numai sub supraveghere medicală și după dozarea HGH și a IGF1 (insulin like growth factor 1), cu cele mai mici doze eficiente. Au fost dezvoltate modele de antrenament fizic care cresc secreția internă de HGH, foarte eficiente în procesul de slăbire și de creștere a masei musculare. Acestea constau în reprize (8-10) de efort fizic foarte intens, care să crească ritmul cardiac cu 80% față de ritmul de bază, de durată scurtă (10-12 secunde) alternate cu reprize de efort fizic moderat sau chiar slab de 25-30 de secunde. Acestea produc o creștere eficientă a hormonului de creștere dar nu sunt ușor de urmat pe termen lung.

Deși este clară scăderea concentrațiilor hormonale odată cu vîrsta , tratamentul acestora trebuie întotdeuna adaptat stării clinice a pacientului, sub monitorizare medicală și cu dozele minime eficiente. Este mult mai importantă creșterea calității vieții decât obținerea unor valori hormonale apropiate de cele de la 20 de ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.