OVARUL – gonada feminină, este un organ pereche, situat în pelvis, de o parte și de alta a uterului, cu o funcție limitată în timp, între pubertate și menopauză, implicată in fertilitate . Hormonii secretați sunt estrogenul și progesteronul, cu o secreție variabilă, dar bine determinată pe pacursul unei luni, controlănd ovulația, apariția și caracteristicile menstruației, structura uterului, nidația și păstrarea sarcinii. Hormonii sexuali feminini (estrogen și progesteron) au un rol important în menținerea sănătății sânului, dezechilibrul lor putănd provoca boli la nivelul acestuia(vezi SÂNUL). Cele mai întâlnite afecțiuni datorate alterării funcției ovariene sunt: pubertatea precoce sau întârziată la copil, tulburările de ciclu menstrual (prea rare, prea dese sau complet neregulate; cu flux foarte redus sau prea abundent, cu cheaguri; cu o durată prea scurtă sub 2 zile sau prea lungă, peste 4 zile), amenoreea secundară (oprirea completă a menstrelor în afara menopauzei; vezi și HIPOFIZA), sindromul premenstrual, ovarul polichistic. O mențiune aparte trebuie făcută pentru MENOPAUZĂ , care deși este o stare fiziologică, datorită multiplelor stări patologice pe care le poate face manifeste sau le poate agrava, trebuie investigată și tratată adesea ca și o stare patologică.
Investigații folosite în diagnosticul bolilor ovarului
- dozări hormonale: estrogen sanguin și progesteron. Acestea se recomandă să fie dozate în ziua a 5 a sau în ziua a 21 a a ciclului menstrual, la indicația medicului specialist endocrinolog.
- dozarea testosteronului, secretat în doze mici de ovarul sănătos și crescut în ovarul polichistic
- dozarea FSH și LH = hormonii hipofizari care reglează activitatea ovarului
- dozarea AMH = hormon util în aprecierea capitalului folicular al ovarului
- ecografia simplă și Doppler pelvină cu sondă transparietală (la virgine)
- ecografia transvaginală – ca și precedenta evaluează dimensiunile și structura uterului; calitatea endometrului; existența, dimensiunile și vascularizația unor tumori ale uterului; dimensiunile, poziția și structura ovarelor, prezența foliculilor ovarieni; momentul ovulației prin urmărirea evoluției foliculilor.
- RMN pelvin
- colaborare cu ginecologul pacientei și completarea examinării prin proceduri specifice
SINDROMUL PREMENSTRUAL
este, așa cum îi spune și numele un sindrom, deci nu o boală. Importanța cunoașterii acesui sindrom constă în faptul că este adesea luat drept o stare de normalitate, datorită faptului că se poate manifesta de la apariția primei menstruații. Gravitatea netratării acestei situații se datorează fapului ca aceleași cauze care generează sindromul premenstrual, pot genera și apariția fibromului uterin și a nodulilor mamari. Simptomatologia constă în apariția înaintea menstrei a unor mastodinii (dureri la nivelul sânilor), sau a unei măriri a volumului acestora sau o simplă tensiune în sâni, o stare de iritabilitate, creșterea apetitului, dureri de burtă de intensitate variabilă sau dureri de spate. Dozările hormonale sunt inutile, deoarece cel mai adesea sunt normale. Ceea ce este anormal este raportul între estrogen și progesteron, raport care este specific fiecarei femei în parte, raport crescut în favoarea estrogenului. Acest HIPERESTROGENISM RELATIV este cauza simptomatogiei și poate duce la infertilitate, fibrom uterin sau nodul mamar.
SINDROMUL OVARULUI POLICHISTIC (SOPC)
este o asociere de mai multe semne: – dezechilibru hormonal ovarian cu hiperproducție de testosteron, menstruatii rare (oligomenoree) sau inexistente (amenoree secundară) , prezența a numeroși foliculi ovarieni(chisturi) dispuși în coroană de-a lungul conturului ovarelor, care sunt mărite(semn ecografic). Clinic creșterea testosteronului induce semne de virilizare : hirsutism (pilozitate excesivă pe față), căderea părului, acnee . Cea mai importantă consecință a SOPC este scăderea fertilității. Acest sindrom se asociază frecvent cu sindromul metabolic: obezitate, scăderea rezistenței la insulină, HTA, dislipidemie (creșterea colesterolului și/sau a trigliceridelor) , dibetul zaharat tip II .
MENOPAUZA
este caracterizată de oprirea funcționării ovarelor, cu prăbușirea permanentă și ireversibilă a nivelului de estrogen și progesteron în sânge. Aceasta poate surveni fiziologic (normal înte 44 și 55 de ani), în momentul epuizării bagajului folicular genetic dobândit sau în urma unei intervenții chirurgicale ( anexectomie bilaterală= extirparea ambelor ovare) sau a unei boli ovariene (ex. ovarită). Tabloul clinic al femeii intrate la menopauză cuprinde : absența menstruațiilor (amenoree), tulburări neurovegetative (bufeurile de căldură, transpirații abundente și roșeață), care apar ziua și /sau noaptea), tulburări genito-urinare (uscăciunea sau atrofia mucoasei vaginale, care crează senzație de discomfort la contactul sexual- dispareunie- și creșterea frecvenței infecțiilor urinare și vaginale), atrofia sânilor, creșterea în greutate prin scăderea metabolismului bazal, tulburări psihoafective(anxietate, labilitate psihică, insomnii), creșterea riscului bolilor cardiovasculare (HTA, Infarctul de miocard) și în timp scăderea densității osoase și instalarea OSTEOPOROZEI. Menopauza poate fi precedată de o perioadă îndelungată în care simptomele se instaleză progresiv și ciclurile menstruale sunt modificate (premenopauză) sau se poate instala brusc. Diagnosticul de certitudine se pune prin dozarea FSH și LH, care sunt crescuți la valori corespunzătoare. Tratamentul poate fi: tratament hormonal de substituție ( dacă nu există contraindicații: afecțiuni ale sânului, ficatului, insuficiență venoasă periferică, etc) sau tratamentul simptomelor cu produse naturiste. De asemenea , complicațiile trebuie tratate cu tratamente specifice.