Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.Vitaminele și dieta alimentară restrictivă
Termenul de vitamine a fost pentru prima oară utilizat în anul 1911 de către Funk referitor la tiamină (vitamina B1). Ulterior termenul a căpătat o definire exactă, referindu-se la o clasă de micronutrienți organici, fără valoare energetică proprie și care acționează la doze foarte mici, micronutrienți esențiali pentru o anumită specie. Fac parte împreună cu oligoelementele (nutrienți anorganici) din substanțele denumite ”nutrienți esențiali”, adică indispensabili vieții, dar a căror sinteză nu poate fi realizată de catre organism, fiind necesar aportul extern.
Vitaminele ajung în corp prin absorție, la nivelul tubului digestiv, din alimente sau pot fi sintetizate de flora intestinală. Flora intestinală poate furniza vitamina K, biotina, vitamina B12, acidul folic și într-o mai mică măsură vitaminele B1, B2, B6 și B3 (niacina). Vitaminele A, C, D , E și B5 (acid pantotenic) nu sunt sintetizate de flora intestinală, aportul lor fiind exclusiv alimentar.
Vitaminele sunt esențiale pentru funcțiile în care sunt implicate. Ele intervin în majoritatea metabolismelor coenzimatice, hormonale și trofice. Organele țintă sunt în unele cazuri foarte specifice (retină pentru vitamina A), în alte cazuri, din contră, intervin în funcții care interesează întregul organism: metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor, producerea de energie, lupta organismului împotriva radicalilor liberi.
Rolul vitaminelor, necesarul zilnic pentu fiecare dintre ele, ca și ritmul în care trebuiesc administrate (în funcție de posibilitățile de stocare ale organismului trebuiesc avute în vedere în momentul prescrierii unei diete restictive – regim pentru slăbire sau regim prescris într-o boală anume.
Rolul vitaminelor în mecanismele energetice (de folosire sau de depozitare a energiei) face ca, în cazul regimurilor de slăbire, chiar dieta, prin carența vitaminică pe care o induce, să fie cea care blochează procesul de slăbire (ex. blocarea declanșării lipolizei).
Împărțirea vitaminelor în liposolubile și hidrosolubile este utilă pentru a înțelege mecanismele de stocare și ritmul în care este necesar să fie administrate pentru a preîntâmpina instalarea carențelor.
Vitaminele A, D, E și K sunt vitamine liposolubile, care se depozitează în țesutul adipos. Pentru acestea corpul are rezerve disponibile în cantități mari le persoanele supraponderale sau cu obezitate. Pentru vitaminele C, B1, B2, B6, acid folic, B12, biotină, niacină, acid pantotenic, care sunt hidrosolubile, trebuiesc avute în vedere aporturi zilnice și ritmate în mai multe mese, deoarece nu există stocuri în organism și surplusul se elimină în timp relativ scurt (2-6 ore).
Vitamina A – retinol- are în principal rol în principal asupra ochiului, pielii, părului, dar și asupra funcșiei tiroidei și în procesele imunitare ale organismului.
Aportul redus în cadrul dietelor foarte restrictive poate duce până la modificări de troficitate ale pielii și mucoaselor sau cecitate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina A sunt de natură animală : rinichiul de vită, ouă, lapte integral și demidegresat, brânză, iaurt. Precursorul vitaminei A, betacarotenul, care poate constitui o sursă bună pentru aceasta, se găsește în cantități importante în morcovi, spanac, salată verde, roșii, mazăre.
Bitamina B1 – tiamina – are rol asupra sistemului nervos central și asupra nervilor periferici, mușchi, inimă. Carența de vitamina B1 duce la perturbări ale stării generale cu stare de rău sau la neuropatie.
Sursele alimentare cu un conținut mare de vitamina B1 sunt carnea de pește ( ton, somon, sardine), lintea, fasolea boabe, anghinarea, morcovi, mazăre.
Vitamina B2 – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor și proteinelor și are ca organe țintă pielea, părul, unghiile, mucoasele, nervi, ochi.
Carența de vitamina B2 poate conduce, pe termen scurt la leziuni cutaneo-mucoase, și pe termen lung la întârzieri de creștere. Este de asemenea incriminată în cancerul esofagian.
Sursele alimentare bogate în B2 sunt alimentele de origine animală: creier de vită, jambon alb, carne de ton, somon și alimente de origine vegetală: linte, ciuperci, andive, spanac, ananas, portocale.
Vitamina B3 – niacina – are rol în metabolismul energetic al glucidelor, lipidelor, și proteinelor. Ca organe țintă acționează asupra pielii, mucoaselor, nervilor periferici și a tubului digestiv.
Efectele carenței sunt tulburări neuropsihice, digestive, stare de rău general, modificări ale troficității pielii. Carența este mai frecventă la vegetarieni și în bolile caracterizate prin malabsorție.
Vitamina B5 – acid pantotenic – are rol în metabolismul acizilor grași, aminoacizilor, acizilor carboxilici și în ciclul Krebs (oxidarea glucozei). Organele țintă predilecte sunt pielea, ficatul și sistemul nervos, dar această vitamină are un rol important în întreg organismul.
Carența de vitamina B5 duce la tulburări de troficitate a pielii și fanerelor, dar este foarte rar întâlnită. Apare doar în regimurile foarte restrictive, dezechilibrate, conținând doar alimente procesate.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina B5 sunt organele de vită ( creier, limbă, rinichi), ouăle și dintre alimentele de origine vegetală: ciuperci, fasole boabe, linte, caise uscate, ciocolată. În cantități reduse este prezentă în aproape toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate.
Vitamina B6 joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor (în mai mult de 100 de sisteme enzimatice), în metabolismul glicogenului, în hematopoieză, în acțiunea neuromediatorilor, hormonilor steroizi și în imunitate. Organele cele mai sensibile la lipsa de vitamina B6 sunt ficatul, pielea, măduva sanguină și sistemul nervos.
Carența poate provoca neuropatie, depresie, anomalii dermatologice.
Sursele alimentare cele mai bogate în B6 sunt carnea de pasăre, macroul, somonul, tonul, pâinea, spanacul, lintea, prazul, cartofii, bananele.
Vitamina B7 – biotina- uneori numită și vitamina H, are rol esențial în metabolismul energetic, lipogeneză și catabolismul glucidic, prim prezența acesteia la nivel mitocondrial.
Carența este foarte rară, în regimurile foarte dezechilibrate și restrictive. Sursele alimentare bogate în biotină sunt ouăle, carnea de pasăre, lintea, fasolea verde, spanacul și fructele, în cantități mici fiind prezentă în toate alimentele de origine animală și vegetală neprocesate sau slab procesate.
Vitamina B9 – acidul folic- este necesară în funcționarea măduvei vertebrale responsabile de hematopoieză, a sistemului nervos și a nucleilor celulari. Este astfel implicată în sinteza de hemoglobină, în multiplicarea celulară și în imunitate.
Deficitul de vitamina B9 duce la deteriorarea stării generale, la anemie carențială, la neuropatie, la tulburări psihice și la malformații congenitale.
Sursele alimentare cele mai importante sunt spanacul, fasolea boabe, dar se găsește în cantități mari în toate alimentele de origine animală sau vegetală neprelucrate sau slab prelucrate termic sau chimic.
Vitamina B12 are un rol important în hematopoieză la nivelul măduvei vertebrale, în multiplicarea celulară și în menținerea troficității nervilor.
Carența de vitamina B12 se întâlnește mai ales la vegetarieni, fiind practic absentă din alimentele de origine vegetală. Deficitul de vitamină B12 produce anemia megaloblastică și neuropatie.
Sursrle alimentare sunt exclusiv de origine animală, pe primul loc situându-se organele de vită, carnea de pește (ton, macrou, somon, sardine), oul. În cantități moderate se găsește în majoritatea produselor de origine animală.
Vitamina C are un rol important în imunitate, în buna funcționare a neuromediatorilor, a hormonilor steroizi, a dopaminei și a antihistaminicelor.
Carența ei duce în extremis la boala numită scorbut. Pe termen scurt și mediu deficitul de vitamină C favorizează infecțiile, lipsa poftei de mâncare cu scădere ponderală. Este de asemnea considerată factor favorizant pentru ateroscleroză.
Sursele alimentare bogate în vitamina C sunt citricele, salata verde, ridichiile, spanacul, varza, prazul. SE găsește în cantități reduse în organele de vită și în lapte.
Vitamina D este cheia de boltă a metabolismului fosfo-calcic, fiind indispensabilă în toate fazele acestuia. Este astfel foarte importantă în creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului, în imunitate, în activitatea musculară, în reglarea hormonală. Este singura vitamină care nu poate fi folosită ca atare din sursele alimentare și trebuie modificată in corp.
Carența acesteia provoacă rahitismul, spasmofilia, osteoporoza, întârzieri de creștere la copil, funcționarea defectuasă a mușchilor. Este frecventă în dietele foarte restrictive, hipolipidice. S-a constatat că persoanele diabetice șipersoanele cu obezitate au concentrații scăzute de vitamina D.
Sursele alimentare bogate în vitamina D sunt gălbenușul de ou, uleiul de floarea soarelui, margarina, untul, sparanghelul, spanacul, fasolea verde, ciocolata, carnea de pește (somon, ton, sardine), carnea de vită, morcovii, telina, salata verde, roșiile, bananele, perele, merele Gollden, piersicile, ciocolata.
Vitamina E este importantă ca antioxidant la nivelul membranelor celeulare, protejându-le de acțiunea radicalilor liberi, ca stabilizator al membranelor hematiilor și trombocitelor, având rolantihemolitic, antiagregant plachetar și antiinflamator. Are de asemenea un rol important în buna funcțioanare a hormonilor steroidieni și tiroidieni.
Carența de vitamină E poate determina neuropatie, retinopatie, afectare musculară, hemoliză și perturbări ale metabolismului lipidelor. Este de asemenea considerată în element important în fenomenul de îmbătrânire, în apariția aterosclerozei, în apariția cancerului de săn și de intestin.
Sursele alimentare sunt avocado, uleiul de măsline presat la rece, măslinele, oleaginoasele (migdale, nuci, alune, fistic, migdale), frunze verzi, cereale integrale, orez brun, ouă, ficat, soia, cartofii dulci.
Vitamina K are un rol important în coagulare și în troficitatea osoasă.Carența de vitamina K duce la tulburări de coagulare și în metabolismul osos. Deficitul este rar, lipsa aportului putând fi de obicei substituită de secreția florei intestinale.
Sursele alimentare cele mai bogate în vitamina K sunt brocoli, varza, ierburile aromate (pătrunjeleul, coriandrul, cimbrul, busuiocul), ceapa verde, sparanghelul, cilli și curry, prunele uscate, soia, guliile, morcovii, muștarul.
Necesarul de vitamine trebuie asigurat în timpul oricărei diete restrictive. Este motivul pentru care este bine ca la începerea oricărei cure de slăbire să consultați medicul specialist.