Puncția tiroidiană reprezintă la ora actuală standardul de aur în diagnosticul nodulilor tiridieni. Este o metodă de investigație medicală foarte puțin invazivă, practic fără riscuri.
Constă în introducerea, sub ghidaj echografic, a unui ac foarte fin (20-23 G – același tip cu cel folosit în recoltarea de sânge) în interiorul unui nodul sau chist tiroidian din care se extrag celule sau lichid, care vor fi analizate în laboratorul de anatomie patologică. Se poate efectua cu sau fără aspirație. Fără aspirație recoltarea se face prin mișcări fine ale acului în sus și în jos, cu schimbări mici ale traiectoriei acului în nodul, celulele urcând în ac prin capilaritate. În anumite cazuri este necesară aspirația cu vid, efectuată prin atașarea unei siringi de unică folosință la acul de puncție. Celulele recoltate sunt transferate pe o lama, seîntind și sunt fixate, urmând să fie trimise laboratorului de anatomie patologică pentru analiză citologică. Deși este foarte puțin dureroasă, se poate folosi un anestezic local sub formă de gel, cu 10-15 minute îninte. După extragerea acului se efectuează timp de câteva minute, o ușoară compresie cu degetele, la locul puncției, pentru evitarea apariției unei echimoze sau a unui mic hematom local.
Puncția tiroidiană se recomandă pentu diagnosticul de certitudine a nodulilor tiroidieni accesibili prin ghidaj echografic, care prezintă una sau mai multe caracteristici suspecte: nodul solid hipoecogen, cu înălțime mai mare decât lățimea, contur neregulat, structură neomogenă, vascularizație periferică, central sau mixtă, haotică, microcalcificări, adenopatie patologică.
Puncția are și indicații terapeutice în cazul chisturilor tiroidiene mari , compresive, pentru evacuarea acestora.
Metoda nu are containdicații. În cazul în care scorul Bethesda este mic (I; II; III) și nu se ia hotărârea intervenției chirurgicale puncția trebuie repetată dacă caracteristicile echografice ale nodulului se schimbă.