Perturbatorii endocrinieni (PE) sunt substanțe chimice de sinteză sau naturale, care pot modifica homeostazia corpului și echilibrul hormonal. Acțiunea lor se poate manifesta sub diferite forme, prin mimare, blocare sau modificare a acțiunii hormonilor.
Conform unui studiu al ONU asupra substanțelor chimice (IPCS), expunerea la aceste substanțe afectează persoanele expuse și chiar și descendenții acestora.
Hormonii sunt substanțe secretate de glandele endocrine, care prin sânge, ajung la toate celulele corpului, asupra cărora acționează, reglându-le activitatea. Dereglările secreției, transportului sau legării hormonilor de receptorii celulari duc la apariția unor boli degenerative, a surplusului ponderal, a obezității, a stres-ului, anxietății sau a îmbătrânirii accelerate.
Cele mai multe informații aduse de studiile de cercetare în acest domeniu arată că axele hormonale cele mai afectate de perturbatorii endocrinieni sunt cea gonadală (reproductivă), suprarenală și tiroidiană.
Primul care a studiat și a identificat mecanismele prin care este afectată funcția tiroidiană de PE a fost Colborn în 2004. Principalele mecanisme sunt:
-inhibarea aportului de iod
-acțiunea directă asupra receptorilor
-legarea de proteinele de transport specifice hormonilor tiroidieni
-scăderea timpului de înjumatățire a T4 prin activarea enzimelor hepatice.
Lista cu substanțele chimice care pot perturba axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian include acele substanțe care au fost folosite în studii pe animale și în cazul cărora s-a demonstrat influența asupra funcției tiroidiene.
Prin structura chimică asemănătoare cu cea a hormonilor tiroidieni acești perturbatori pot induce hipo sau hipertiroidie.
Clasele de substanțe chimice cu acțiune de perturbatori ai funcției tiroidiene cuprind substanțe cu persistență mare în mediu (sol, apă, aer) și în organismele vii. Unele au fost interzise de peste 10 ani și cu toate astea ele sunt încă în cantități uriașe în sol, alimente de origine vegetală sau animală, ajungând să poată fi identificate în laptele matern sau în cordonul ombilical.
1.Bifenil policlorinații (BPC) sunt o categorie de substanțe chimice lipofile folosite pe scară largă în industria componentelor electrice. Interzise în SUA din 1980 și în încă 180 de țări din 2001, după Congresul de la Stockolm, congres ce viza persistența poluanților organici, continuă să fie găsite în produsele alimentare în doze mari, în special în pește (Schecter 2001). Expunerea oamenilor sau animalelor, în perioada perinatală, la compuși din categoria PCB determină perturbarea homeostaziei hormonilor tiroidieni, având acțiune antagonică cu aceștia la nivelul receptorilor celulari specifici. Studiile publicate de Schantz și Boucher susțin ca expunerea la BPC se poate asocia cu hipotiroidism manifest prin scăderea funcțiilor cognitive la copil (abilitate verbală, memorie, recunoaștere vizuală).
2.Perclorații, naturali sau sintetici, sunt substanțe chimice folosite în industria farmaceutică, aerospațială, de armament, foarte solubile în apă. Se dozează la ora actuală în apa de ploaie, zăpadă, produse alimentare, ape subterane. Nu sunt biodegradabile. Acționează asupra funcției tiroidiene prin inhibarea transportului iodurii în celulele foliculare, inhibând co-enzima transportoare sodiu/iod (NIS) (Chun 2009).
3.Tiocianații sunt substanțe chimice asemănătoare percloraților. Acțiunea lor asupra funcției tiroidiene este tot prin competiție cu hormonii tiroidieni la nivelul NIS. Din această clasă face parte cianura din fumul de țigară. Există studii care arată că femeile care fumează în timpul sarcinii au o incidență mai mare de a naște copii cu o concentrație scăzută de T4 și o concentrație crescută de TSH (Tonacchera 2004, Vanderpas 2006).
4.Eter difenil polibrominații sunt substanțe chimice cu proprietăți ignifuge folosite la fabricarea produselor electronice, textile, materialelor de construcții. Au structură chimică asemănătoare cu a hormonilor tiroidieni și se leagă de receptorii cu afinitate redusă ai acestora. Julaner (2005) și Turyk (2008) au arătat o tendință de creștere a concentrației serice de T4 liber în urma expunerii la compuși PBDE.
5.Ftalații sunt substanșe chimice folosite în producția de jucării de plastic, tuburi de medicamente, cosmetice. Se produc aproape 1 milion de tone anual. În anul 2008 Huang publica rezultatul unui studiu care arăta o legătură între nivelul urinar de ftalați și alterarea concentrației de FT4 și T3 total.
6.Bisfenolul A -utilizat în industria materialelor plastice, este o substanță chimică a cărei acțiune de perturbator endocrinian se produce prin inactivarea receptorilor hormonilor tiroidieni. Se folosește în compoziția biberoanelor din plastic, a ambalajelor alimentare, la învelișul interior al conservelor). Zoeller (2005) a efectuat studii pe șobolani și rezultatele sugerează o acțiune antagonică pe receptorii tiroidieni beta și o acțiune mai puțin antagonică pe receptorii tiroidieni alfa, inhibând în principal feed-beack-ul negativ al hormonilor (crește concentrația de T4 cu nivele normale de TSH).
7.Triclorsanul este o substanță cu acțiune antibacteriană și antifungică folosită încă pe scară largă în industria cosmeticelor (săpunuri, pastă de dinți, produse cosmetice, textile). Este prezent în laptele matern la persoanele supraexpuse cât și în 75% din probele de urină. Zorilla susține că de la o expunere de peste 30 mg/kg/zi apare hipotiroidia cu T4 scăzut și TSH normal.
8.Izoflavonele (genisteina, daidzeina) sunt substanțe naturale care acționează asupra peroxidazei tiroidiene (TPO), enzimă ce catalizează etapele de iodinare și cuplare a iodotironinelor, etape esențiale în biosinteza hormonilor tiroidieni (Divi 1997). Se găsesc în soia, nuci, boabe de fasole, cereale, cafea, ceaiuri. Un studiu efectuat pe 60 de voluntari care au consumat zilnic timp de trei luni 30mg de boabe de soia, arată o creștere semnificativă a incidenței gușei (Elizabeth N, 2009).
Acești PE sunt foarte răspândiți în lumea noastră și nu putem decât să încercăm să limităm, pe cât posibil, expunerea și să ne întărim mecanismele de eliminare.
Pentru reducerea expunerii trebuie să ne formăm câteva obiceiuri:
-să citim etichetele produselor cumpărate și să alegem produsele cele mai naturale
-să evităm să cumpărăm conserve, produse ambalate în cutii sau pungi de plastic
-să nu reîncălzim niciodată mâncarea în recipienți de plastic la microunde
-să folosim filtre pentru apa de la robinet (ceramic sau carbon, ambele rețin perturbatorii endocrinieni)
-să cumpărăm carne mai ales de la producători locali și să ne asigurăm că nu folosesc tratamente hormonale pentru creșterea animalelor
-să preferăm să cumpărăm pești mici (tineri) care au o concentrație mai mică de metale grele decât cei mari (bătrâni)
-să clătim foarte bine vesela pentru a nu rămâne urme de detergent
-să utilizăm produse cosmetice și de igienă cât mai naturale
-să spălăm hainele noi înainte de a le purta
-să folosim produse de curățenie pentru casă cât mai naturale
– să folosim mânuși atunci când manipulăm produse chimice
-să aerisim căt mai des posibil, să îndepărtăm foarte des praful
-să folosim mai degrabă uleiuri esențiale pentru împrospătarea atmosferei în loc de parfumuri ambientale
Pentru a ajuta la eliminarea perturbatorilor endocrinieni din corp trebuie :
-să avem o dietă bogată în antioxidanți
-să facem cure de detoxifiere
-să adoptăm o igienă de viață în care transpirația prin efort fizic sau saună să fie zilnică
Mii de publicații apar anual în acest domeniu, arătând preocuparea cercetătorilor pentru acești produși. Studii recente au demonstrat efectele trans generații prin acțiune epigenetică, cu apariția de efecte asupra descedenților, chiar în lipsa expunerii acestora.